Orheiul Vechi

Complexul muzeal Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi care are un statut special și constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. 

Rezervaţia cultural-naturală Orheiul Vechi se află într-un loc fascinant, într-o zonă de confluenţă a civilizaţiilor antice şi medievale, sedentare şi nomade, orientale şi occidentale, creştine şi musulmane. Partea centrală a Rezervaţiei reprezintă un amfiteatru de o rară frumuseţe, format de malurile înalte ale cursului sinuos al Răutului, care întruneşte condiţii remarcabile de apărare.

Peisajul Orheiul Vechi reprezintă o operă de excepţie de adaptare şi transformare umană a cadrului natural, care a făcut posibilă crearea în acest loc, în diverse perioade, a unor centre regionale de  putere politică, militară şi economică (getic, mongol şi moldovenesc). 

În zona Orheiului Vechi sunt prezente vestigii arheologice din toate epocile cunoscute pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv urmele a şase cetăţi getice din mileniul I î.Hr., oraşului mongol – Şehr al-Cedid din secolul XIV, oraşului moldovenesc – Orheiul Vechi din secolele XV-XVI şi a circa 200 complexe rupestre creştine, printre care se remarcă: Mănăstirea pârcălabului Bosie, Schitul Peştera, Schitul Peşterele Ciucului şi Schitul pârcîlabului Albu din secolelel XV-XIX.

Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi prezintă un relief complex, care îmbină structuri geologice sarmațiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru pronunțat și peisajuri cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani. Caracterul pitoresc al văii este accentuat de trei meandre (Mihăilașa, Peștera, Butuceni) de o rară frumusețe și de o originalitate deosebită. Înălțimea versanților abrupți atinge în medie altitudinea de circa 100–130 m, cotele maxime fiind de 170–180 m, mai sus de nivelul mării. Dintre formele de relief, pe lângă văile fluviale și văiugile în formă de chei, se evidențiază un complex carstic reprezentat prin așa forme exocarstice cum sunt dolinele și uvalele și câteva formațiuni de carst conic, forme unicale pentru teritoriul Republicii Moldova.